Parmisanu fua e sugnu
la palora la mmantegnu
su ndurutu comu u lignu
di stu nomu sugnu degnu.
Du lauru nun mi scantu
e lu fazzu c’assai mpegnu
nun pensari ca su lentu
pecchì vaiu comu u ventu.
Eu lu cori l’aiu grandi
dugnu aiutu a tutti quanti
cu mia nuddru si scumpundi
e trattu tutti cu li nguanti.
U ciriveddru è sempri in motu
pecchì sugnu ‘nterramotu
pocu nci mentu pe’capiri
e nenti nuddru poti diri.
Non supportu sai lu ‘ngannu,
e a dignità nun esti ‘nsonnu
chi s’accatta nto mercatu
e cu non l’avi è arruvinatu.
E pe cu voli mi mi futti
nci appriparu cosi brutti
eu nun sugnu comu e storti
chistu pemmi u sannu tutti.
29 dicembre 2010
Melopoli